Cum ar trebui statul să ajute consumatorii de droguri să scape de dependență

„Dacă nu luam droguri mă simțeam rău, mă durea stomacul și simțeam că-mi pierd mințile. Eram un om care mă hrăneam cu droguri, era mâncarea mea. Doar atunci mă simțeam bine, ca un om sănătos. Puteam să râd, să vorbesc, eram eu. E ca și cum ai fi avut o durere de măsea și trebuia să iei o pastilă ca să-ți treacă. Nu mă puteam concentra, dacă nu le luam. Mă simțeam un om bolnav”.

Cu aceste mărturii și-a început Roman(n.r. nume schimbat) povestea vieții acaparată de droguri. Din cauza lor a petrecut trei ani la închisoare. A simțit pe propria piele cum e să înduri frigul și întunericul de după gratiile ferecate. Închisoarea l-a făcut și mai vulnerabil în fața drogurilor, mai neîncrezător și neputincios.

Acum face parte din categoria foștilor consumatori de droguri. Mărturisește însă că a scăpat de ele doar datorită oamenilor, care nu l-au judecat, i-au fost mereu alături, l-au sprijinit în momentele în care nimic nu mai părea ca odinioară. Doar așa a reușit să învingă dependența de stupefiante.

Cele mai dureroase momente însă au fost atunci când oamenii legii l-au urmărit, l-au denunțat, l-au umilit și amenințat, ceea ce i-a înrăutățit și mai mult situația.

„Când eram la închisoare, mă întrebam de ce am fost închis? Doar nu am făcut rău nimănui, nu am cu nimeni nimic. N-am ucis pe nimeni. Doar mi-am făcut mie rău. Atunci am început să mă schimb, să nu mai vorbesc cu nimeni, să nu mai am încredere în nimeni, am început să urăsc oamenii”, povestește Roman.

Își amintește că a început să consume droguri pe la 14 ani. Era elev și nimeni nu i-a spus cât de periculoase sunt acestea, la câte riscuri se expune consumându-le.

„În general foarte puțini dintre prietenii mei știau despre cât rău ne pot face drogurile și la ce pot duce ele. Se întâmpla în anii ’80. Atunci nimeni nu știa nimic despre droguri. Era un refugiu al nostru”, mărturisește cu regret Roman.

După ce au aflat că se droghează, poliția i-a deschis dosar penal și l-au trimis la Dispensarul Narcologic din Bălți. Atât. Acolo nu a primit tratament, nu a fost consiliat psihologic, nu a beneficiat de niciun serviciu de care a avut parte ulterior, când acestea au început să se dezvolte.

Roman crede că dacă ar fi avut atunci posibilitățile de acum nu și-ar fi pierdut cei mai frumoși ani din viață. „În fiecare lună mă închideau în izolator pentru simplul fapt că eu mă drogam. Chiar și atunci când nu le consumam mă închideau pentru 15 zile. Acolo polițiștii își băteau joc de noi, ne distrugeau fizic și psihic. Era urât și umilitor să vezi asta”, își amintește bărbatul.

Roman a stat închis în izolatorul din orașul Bălți timp de trei ani. În ultimele luni de detenție a fost trimis să-și ispășească pedeapsa în Federația Rusă. „M-au trimis să-mi petrec anii de închisoare în Federația Rusă. Așa procedau cu cei care nu ascultau sau încercau să fugă. Așa era scris în dosarul meu. Eu însă mai aveam puțin timp până la eliberare și nu aveam de gând să fug. Oricum m-au trimis. Voiau doar să scape de mine. Acolo mi-am ispășit pedeapsa în anul 1988”.

După ce a ieșit din închisoare, ajutat de prieteni, Roman a început să lucreze într-un parc de distracții din Ucraina. Nu mai consuma droguri și nici prin gând să-i fi trecut că vreodată ar putea să revină la ele. De fiecare dată își amintea prin câte a trecut în izolator. „M-am pomenit în anii de după restructurare, prin 1991, când s-au schimbat lucrurile în țară, banii se devalorizase și eu am pierdut atunci multe economii. Pierdusem mulți bani, asta m-a descurajat, și m-a făcut să mă apuc iar de droguri. Devenisem din nou dependent”.

Câțiva ani mai târziu Roman a avut norocul să întâlnească mai mulți activiști încadrați în programele de reducere a riscurilor consumului de droguri. Așa a reușit să pună punct unui capitol mai puțin plăcut din viața lui. Astfel a aflat la ce riscuri te expui dacă consumi droguri, cum pot ele să-ți facă rău ție și urmașilor tăi. A simțit că nu e singur, că este puternic și a ajuns să-i ajute la rândul său pe alți consumatori de droguri.

„Prin anii 2001 am auzit de un centru de reabilitare în Sankt-Petersburg, care te poate ajuta să depășești această situație. Am plecat acolo, chiar am stat un an. Am început să lucrez cu ei și să-i ajut și pe alți oameni, care aveau nevoie de susținere la fel cum și eu am avut nevoie. Am început să vorbesc cu prietenii mei care continuau să întrebuințeze droguri. Le explicam cum ar putea trece de această perioadă, la ce riscuri se expun și să-i încurajez să renunțe la ele, să-și îmbunătățească viața și să-și apere cu demnitate drepturile. Cu timpul am observat că mulți au reușit să învingă în această luptă și viața lor s-a schimbat spre bine”, afirmă cu mândrie Roman.

Astăzi Roman lucrează alături de alți oameni care au trecut prin aceleași situații precum el și spune că este un norocos. A reușit să învingă dependența de droguri și să-i convingă și pe alții să o facă. Este convins că un om dependent de droguri își poate reveni doar dacă beneficiază de servicii de reabilitate, nicidecum dacă este încarcerat.

„Dacă acum 20 de ani în Moldova ar fi fost aceste programe de reabilitare, programe de psihoterapie eu nu pierdeam două decenii din viața mea, poate cei mai frumoși ani ai mei. Acum lucrurile s-au schimbat spre bine, există diverse programe de susținere a consumatorilor de droguri. Nu mai este goana aceasta de a le deschide repede dosare penale și a-i băga după gratii”.

Nici soției nu-i venea să creadă că Roman altă dată a fost un consumator de droguri înrăit. Se schimbase atât de mult datorită serviciilor de reabilitare și oamenilor care l-au susținut să treacă peste acea perioada complicată a vieții.

„Stupefiantele îți pot fura cei mai frumoși ani din viață, important este să ai alături oameni care să te motiveze să renunți și să-ți ofere alternative pentru a nu reveni la vechile obiceiuri. De multe ori oamenii îți pot aduce mai multe necazuri, decât înseși drogurile. Doar noi consumatorii de droguri nu îi condamnăm pe cei care își fac rău prin consumarea alimentelor nesănătoase și astfel nu au grijă de sănătatea lor. Pot să vă aduc foarte multe exemple. În plus, nu toți oamenii sunt dependenți de droguri, dar toți dependenții de droguri sunt oameni”, meditează în voce Roman.

În loc să-i trimită după gratii, statul ar trebui să le ofere alte soluții acestor oameni – să creeze locuri de muncă, să-i învețe o meserie, să le arate că viața are părți frumoase și fără droguri.

„Aș vrea ca poliția astăzi să-și schimbe atitudinea față de consumatorii de droguri. Mi-aș dori să nu mai fie băgați la închisoare. E adevărat că timpurile s-au mai schimbat, dar încă mai avem reminiscențe din perioada comunistă. Ca să facem schimbări radicale, avem nevoie de o conducere căreia să-i pese de noi. Multora de la guvernare le convine această situație. Guvernul trebuie să propună soluții ca tinerii să aibă locuri de muncă, să nu își înece amarul în droguri, să le ofere diverse posibilități de dezvoltare, să fie încurajați. Îmi doresc să trăiesc să văd așa schimbări în țara noastră”, spune Roman, care se consideră acum un om fericit – are serviciul care-i place, o soție grijulie și doi copii. Se consideră un om împlinit, pe care viața l-a învățat că niciodată nu este târziu să o iei de la capăt. Chiar dacă este o luptă dură, rezultatele muncii se văd în timp.

În Moldova, de altfel, poți ajunge la închisoare, dacă ești prins că ai la tine o seringă cu o picătură de droguri. Poliția are tot dreptul, prin lege, să îți deschidă dosar penal nu pentru consum, ci pentru păstrare de stupefiante. Așa e legislația imperfectă. Acum, ca să schimbe situația, ceea ce au reușit autoritățile și organizațiile neguvernamentale din domeniu deocamdată, este să creeze un grup de lucru din care fac parte inclusiv reprezentanți ai Guvernului, care urmează să identifice și să propună alternative la detenția consumatorilor de droguri.

În mod special, specialiștii ar trebui să elaboreze mecanisme care să le ofere consumatorilor de droguri șansa de a se trata de dependență și a se reintegra în societate. În țară, oficial, sunt înregistrați 11 mii de consumatori de droguri. În realitate, numărul lor ar fi mult mai mare. Mulți dintre ei au ajuns cel puțin o dată pe mâna poliției și au trecut prin holurile întunecate ale închisorilor.

Autor: Silvia Rotaru

Sursa: e-sanatate.md

Share to Google Buzz
Share to Google Plus
Share to LiveJournal
Share to MyWorld
Share to Odnoklassniki

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.